Ce presupune îngrijirea vârstnicilor la domiciliu?

Seniori independenți sau semi-independenți

Fie că este vorba despre un vârstnic independent sau semi-independent, nevoile sale se împart în continuare între cele fizice și cele psiho-emoționale. Odată cu pensionarea, mulți seniori trăiesc o stare de izolare, care poate conduce la singurătate cronică, depresie sau chiar demență.

Lipsa activităților în afara locuinței le pot cauza neplăceri emoționale, conducând spre simptome precum stări de nervozitate sau evitarea contactului cu membrii familiei. Menținerea unei diete echilibrate prin prepararea meselor zilnice sau realizarea anumitor sarcini casnice precum schimbarea lenjeriei de pat, le pot pune de acum probleme, spre deosebire de trecut.

Bătrânețea aduce cu sine fragilitatea, așa că efectuarea exercițiilor fizice sau crearea unui stil de viață activ, cu activități de exterior în cadrul unui grup social se pot dovedi dificile. Chiar dacă vârstnicul în cauză nu suferă de o problemă gravă de sănătate, dificultățile în deplasare sau scăderea acuității simțurilor, precum văzul și auzul, au inclusiv repercusiuni psihologice și îi pot dezechilibra emoțional.

În acest caz, acesta are nevoie în continuare de comunicare și afecțiune, cât și de integrarea într-un grup de oameni cu vârste și probleme asemănătoare. Îngrijirea la domiciliu presupune asistență în treburile casnice, cât și suportul emoțional aferent.

Seniori care necesită asistență constantă

Dacă seniorul a fost deja diagnosticat cu boli ale bătrâneții precum Alzheimer, demență sau Parkinson, acesta va necesita asistență și supraveghere constantă, atât pentru a-și lua la timp medicația prescrisă de doctor, cât și pentru a evita posibilele accidentări ce pot avea loc chiar și în interiorul locuinței.

Pentru că masa osoasă scade odată cu înaintarea în vârstă, riscul fracturilor de șold sau alte părți ale corpului este în creștere. Un astfel de vârstnic nu poate fi lăsat nesupravegheat o perioadă prea mare de timp, întrucât își poate pune singur viața în pericol. Așadar, îngrijirea la domiciliu devine cu atât mai dificilă, în special pentru membrii familiei care au și alte sarcini de înfăptuit.

Pe lângă asistența medicală absolut necesară în astfel de cazuri, nevoile emoționale și sociale ale acestuia vor trebui în continuare luate în calcul. Dacă medicul i-a prescris forme de tratament non-farmacologice, precum fizioterapia, gimnastica sau terapia ocupațională, cel mai bine i-ar prii să poată lua parte la astfel de activități alături de persoane în situații similare.

Așadar, asistența primită doar din partea membrilor familiei în ceea ce privește astfel de deplasări sau ocuparea timpului liber ar putea să nu fie suficiente, alterându-i și mai tare starea de spirit.

La domiciliu sau la un centru specializat?

• La domiciliu
• La un centru specializat
• Nu mă pot pronunța

---

Sursa*